Community

Recommendations

Instructions to Authors

Manuscript preparation.

Manuscripts should not exceed 50 pages, must be prepared according to the Publication Manual of the American Psychological Association, 6th edition, and must be typed double-spaced throughout including cover sheet, abstract and keywords, text, references, and tables/figures. Articles should be written in English. All articles should include an English abstract of no more than 200 words. Manuscripts are submitted for unidentified review; therefore, the author’s name, degree, and affiliation should appear on the cover sheet only, which should also include the article title and the complete mailing address and telephone number of the author designated to review proofs.

Submitting the manuscript.

Manuscripts may be submitted using the Journal’s electronic submission system (http://jebp.psychotherapy.ro/electronic-submission/). The corresponding author will receive a confirmation e-mail once a manuscript number has been assigned. For manuscript-related inquiries, please contact the Editor (ioanacristea@psychology.ro).

The corresponding author should provide a cover letter confirming that the manuscript is not being concurrently reviewed by another journal. The opinions and statements published are the responsibility of the authors, and such opinions and statements do not necessary represent the policies of the International Institute or the views of the editor. By submitting a manuscript, the authors agree that the copyright for their article is transferred to the International Institute, if and when the article is accepted for publication.

Publication Policies.

The Journal of Evidence-Based Psychotherapies requires authors to comply with APA Ethical Standards for research and publication regarding:

  1. informed consent;
  2. human and animal rights; and
  3. conflict of interest (for details please see the APA Ethical Principles).

Authors are required to state in writing that they have complied with APA ethical standards in the treatment of their sample, human or animal.

All contributing authors are required to reveal any possible conflict of interest in the conduct and reporting of research (e.g., financial interests in a test procedure, funding by pharmaceutical companies for drug research).

For articles published between 2001-2006, based on the limited circulation principle (see the APA standards of publication, the 5th edition) and respecting the ethical guidelines (e.g., avoiding copyright issues), we still allow the authors of the articles in the Journal to publish their articles in other high impact factor Journals (only in Web of Science) and/or in international books (only published by relevant international publishers), in order to increase articles visibility; in this case, the authors are asked to send us a note about this publication so that we can mention this on Journal’s website. Starting with 2007, when the Journal was already indexed both by abstracts in Web of Science and full text in EBSCO/ProQuest, the limited circulation principle was not longer applied. Therefore, since 2007, the articles can be fully published in international books only as republication material (mentioning the Journal as the original source). Also, since 2007, we accept the republication of an article in other Journals only in special conditions, justified by targeting a new audience (mentioning the Journal as the original source). All these constraints do not exclude the fair use of the published material and/or the use of the publications or parts of them in derivatives works (mentioning the Journal as the original source).

Recomandari ale Board-ului Editorial pentru Potentialii Autori ai Revistei cu Referire la Autoplagiat / Guidelines to Avoid Questionable Writting Practices(e.g., plagiarism, self-plagiarism)

(Elaborat in Februarie, 2007)

For an English version of this material please contact the editor.

1. Introducere:

Productiile stiintifice constituie, pentru unii din mediul academic, calcaiul lui Ahile. Daca cei din mediul economic sunt atacati, pe drept sau nu, ca “fura”, cei din mediul juridic si politic ca “sunt corupti”, cei din mediul academic, sunt cel mai des atacati, pe drept sau nu, cu acuzatia de “plagiat”. Plagiatul a fost definit precis si detaliat în multe lucrari de specialitate si în ghiduri accesibile “online”, asa ca nu insistam asupra lui aici.

În ultimul timp a aparut însa la orizont o noua amenintare la adresa bunei redactari a lucrarilor stiintifice si anume “autoplagiatul”. Este o amenintare foarte noua, dar înca ambigua; asadar, cunoasterea ei este fundamentala atât pentru cei care o utilizeaza cât si pentru cei care sunt “atacati” pe nedrept cu ea, ca sa se poata apara. În plus, întelegerea conceptului de “autoplagiat” este foarte importanta pentru cei care publica frecvent si lucreaza în mediul academic, precum si pentru editorii revistelor de specialitate si pentru studenti.

Ca responsabili de o revista indexata national si international am simtit nevoia sa atragem atentia potentialilor colaboratori asupra acestui nou concept din domeniul publicatiilor academice.

Plagiatul este definit (cf. DEX) ca „…ceva care a fost însusit – integral sau partial – de la altcineva si prezentat drept creatie personala…”. In acest cadru, autoplagiatul s-ar referi la “…ceva pe care ni l-am însusit – integral sau partial – de la noi si l-am prezentat drept creatie personala…”; evident ca în acest context conceptul de autoplagiat este fara sens, unii autori afirmand ca nici nu ar trebui sa discutam despre el (vezi Broome, 2004).

Acestea fiind spuse, si în ciuda controverselor din literatura asupra conceptului de autoplagiat (daca el exista sau nu), trebuie mentionat faptul ca în ultimii ani a aparut în mediul academic o preocupare mai atenta privind acest concept, din perspectiva etica. Aceasta se întâmpla deoarece mediul academic este prin excelenta unul în care, în scopul vizibilitatii si consistentei mesajului stiintific, reluam adesea idei si texte proprii în lucrarile noastre noi. Dam câteva exemple de astfel de cutume academice bine încetatenite:

  • Cei mai multi autori, dupa ce îsi prezinta teza de doctorat o publica si sub forma unei carti si/sau a unuia sau mai multor articole;
  • De asemenea, dupa ce se prezinta o lucrare la o conferinta, ea se trimite adesea spre publicare într-o revista sau carte;
  • Exista cutuma fundamentala mediului academic de a crea opere derivate. Operele derivate sunt acele opere care sunt create pornind de la una sau mai multe lucrari stiintifice preexistente si orice alte transformari ale unei opere stiintifice care reprezinta o munca intelectuala de creatie (cf. Legii Dreptului de Autor). În mediul academic cele mai frecvente opere derivate sunt lucrarile de tip cursuri universitare. Deoarece ofera o analiza mai globala, ele includ adesea texte din carti de specialitate publicate anterior de autor. În plus, constituindu-se în bibliografie de specialitate, lucrarile cu caracter de curs au adesea parti comune daca cursurile respective sunt cu referire la domenii apropiate sau la subdomenii ale aceluiasi domeniu; pentru domeniul de intersectare se prefera publicarea textului în format standard pentru a pastra consistenta discursului, a familiariza studentii cu texte standard asupra tematicii si a stimula diseminarea corecta a continutului sau.
  • Unii autori publica un articol în mai multe locuri pentru a creste vizibilitatea textului, mai ales în conditiile în care revistele sunt din tari diferite, sunt publicate in limbi diferite si/sau se adreseaza unui public tinta foarte diferit.

În toate aceste situatii se poate vorbi în mod responsabil de autoplagiat – ca frauda academica – doar în situatia în care nu exista transparenta asupra faptului ca materialul prezentat a mai fost expus anterior de acelasi autor (vezi în Anexa Hexam si Roig). În mediul academic solutia recomandata pentru aceste situatii, în scopul de a evita autoplagiatul, este sa se promoveze aceasta transparenta, dublata mereu de asigurarea ca se respecta “copyright-ul”(vezi în Anexa Hexam si Roy; Editorial Policy, JMWH). În cazul lucrarilor cu caracter nestiintific – de opinie, atitudine sociala – publicate în reviste si cotidiane de profil, problema autoplagiatului nu se pune atât de stringent deoarece: (1) un asemenea text este de dorit sa ajunga la un public cât mai larg si/sau (2) problema transparentei este din start satisfacuta prin audienta mare de care se bucura aceste publicatii; trebuie însa sa fim atenti aici la problema dreptului de “copyright”.

În cazul unei carti proprii care include texte din lucrari anterioare ale autorului se recomanda sa se mentioneze explicit ca lucrarea noua include texte publicate anterior si/sau sa se citeze lucrarile anterioare în cea noua, pentru a-i permite cititorului sa consulte, daca doreste, ambele lucrari; daca nu se face acest lucru, avem o forma de autoplagiat care se numeste “reciclarea textului” (text recycling), care trebuie evitata.

În cazul unui articol bazat pe o conferinta trebuie precizata conferinta la care a fost prezentat, altfel avem din nou de a face cu “reciclarea textului”.

Daca un articol este trimis spre publicare simultan în doua reviste diferite si/sau daca un articol publicat anterior se intentioneaza a fi publicat si în alta revista atunci editorii acestor reviste trebuie sa fie informati, iar daca ei hotarasc, prin prisma criteriilor prezentate mai sus, ca asta este în beneficul cititorilor atunci acest lucru este acceptabil (facându-se însa public acest lucru prin toate mijloacele posibile); daca nu se face acest lucru atunci este vorba despre publicare duplicata (duplicate publication), respectiv publicare redundanta (redundant publication), ambele fiind forme de autoplagiat care trebuie evitate.

Autoplagiatul sub forma “reciclarii textului” apare si în contextul în care studentii îsi prezinta acelasi text la cursuri sau în situatii diferite, fara a informa profesorul asupra acestui fapt.

Vom prezenta în continuare, ca analize de caz, modul în care editorul revistei (Daniel David), cadru didactic si autor care produce lucrari de tip curs universitar si articole pentru studenti, a implementat aceste recomandari, urmand modelul din Anexa (Editorial Policy, JMWH), în activitatea proprie.

2. Analize de Caz (text Daniel David):

Carti:

(1) “Full Disclosure”. In partea de introducere a lucrarilor mele noi in care am inclus si texte mai vechi, pentru a evita “autoplagiatul”, am mentionat de obicei foarte clar si explicit faptul ca acestea includ texte scrise si publicate de mine anterior:

“…Ideile cuprinse în acest volum sunt atât o sinteza a literaturii de specialitate, cât si o reevaluare a unor publicatii proprii nationale si internationale. Integrarea lor în acest volum ofera o perspectiva comprehensiva si coerenta asupra domeniului clinic…” (David, 2006; Psihologie Clinica, Polirom).

(2) “Copyright and Disclosure”. Am cerut acordul ca textele publicate anterior sa poata fi reproduse în alta lucrare si, din nou, am prezentat explicit acest lucru în noua lucrare:

“…Multumesc editurilor…. care mi-au permis sa utilizez fragmente din lucrarile publicate de-a lungul timpului la aceste edituri…” (David, 2006; Psihologie Clinica, Polirom).

(3) “Referencing”. Lucrarile anterioare din care am preluat diverse texte sunt incluse în referintele bibliografice ale lucrarilor noi în care am inclus aceste texte, pentru a asigura transparenta si a permite cititorului sa consulte ambele lucrari daca doreste.

Acestea fiind spuse, mai adaug ca atunci când lucrarile noi preiau texte din lucrarile proprii mai vechi, ele (1) ar fi bine sa includa textele vechi, adesea dezvoltate si/sau usor prelucrate, pentru o mai buna receptare, pe baza sugestiilor primite anterior de la cititori; (2) ar fi bine sa includa texte vechi prezentate adesea în contexte noi în care functia lor cognitiva este diferita (spre exemplu, acelasi studiu de caz este prezentat în lucrari cu tematica si titlu diferit ca: (a) metodologie de cercetare, (b) raport clinic sau (c) exemplificare a interventiilor cognitiv-comportamentale); si (3) TREBUIE sa includa mereu si texte absolut noi care nu se regasesc în lucrarile anterioare; altfel lucrarea este o reeditare a unei lucrari vechi sau o antologie de texte publicate anterior. Cât din text trebuie sa fie absolut nou nu se specifica în literatura dar el trebuie (Cf. Legii Dreptului de Autor) sa fie suficient pentru a justifica un nou efort de creatie care duce la o opera derivata originala. Respectând aceste conditii se dezvolta în mediul academic opere derivate originale, cu tematica si format nou, respectând deontologia profesionala.

Articole:

Dupa ce am publicat un articol într-o revista din tara, el a fost publicat si într-o revista din strainatate pe considerentul ca: (1) distributia revistei din tara este limitata; (2) datele obtinute erau de interes international; si (3) existau modalitati usor diferite de interpretare a datelor. Toate aceste lucruri au fost discutate si agreate între editorii celor doua reviste si facute publice prin: (1) pastrarea exacta a titlului si a rezumatului accesibile public; si (2) postarea pe site-ul revistei care a publicat initial studiul si care avea dreptul de ”copyright”, a informatiilor ca: (a) transfera dreptul de “copyright” revistei în care va fi republicat studiul; si (b) ca studiul a fost republicat.

3. Concluzii si Discutii:

Acuzatia de plagiat este foarte serioasa. Daca în cazul acestuia criteriile sunt clar precizate si exista norme si sanctiuni, în cazul autoplagiatului lucrurile sunt abia la început. Nu exista înca norme si sanctiuni clare, domeniul fiind în etapa de elaborarea a unor recomandari mai riguroase. Speram ca materialul prezentat aici, împreuna cu referintele bibliografice, vor ajuta mediul academic din România sa abordeze problema autoplagiatului în mod corect atunci când îsi redacteaza lucrarile.

4. Bibliografie:

· Broome, M.E. (2004). Self-plagiarism: oxymoron, fair use, or scientific misconduct? Nursing Outlook, 5, 273-4.

5. Anexa:

  • Sugestii cu Referire la Evitarea Autoplagiatului [asimilate si de: American Association for the Advancement of Science, Universitati (ex. St. John University, University of Calgary etc.), Organizatii ale editorilor unor reviste de specialitate etc.].

“…In writing, self-plagiarism occurs when authors reuse their own previously written work or data in a ‘new’ written product without letting the reader know that this material has appeared elsewhere. According to Hexam (1999; University of Calgary), “… the essence of self-plagiarism is [that] the author attempts to deceive the reader…”…”.

(Miquel Roig, St. John University: Avoiding …self-plagiarism and other questionable writing practices: A guide to ethical writing).

“…The key to avoiding inappropriate self-plagiarism is full disclosure, referencing, and obtaining permission from the copyright holder of previous works…”.

(Editorial Policy, JMWH).

Metal Music Videos psychotherapy directory resources wordpress consulting travel blog